ÎNTÂLNIRILE JTI „Eu, Ennio Morricone, am murit”, scria compozitorul înainte de a-și lua rămas-bun. Muzica lui, însă, nu poate muri. Așa se face că artiștii și creatorii ne părăsesc fără să plece cu adevărat, iar memoria are grijă să-i păstreze vii, să-i ocrotească. „Notte Morricone” este darul meu, un omagiu adus frumuseții pe care a oferit-o lumii. Ennio Morricone ar fi putut fi tatăl sau bunicul meu; sunt un moștenitor direct al operei sale, al filmelor (fie capodopere, bune, mediocre sau slabe) care îi datorează incomensurabil de mult.
Înainte de a pătrunde în muzica lui, fluieratul temelor sale era deja un sunet recurent în viața mea. Sunt copilul unor părinți care au crescut cu “Once Upon a Time in America” și “The Good, the Bad and the Ugly”. Eu am crescut cu melodiile lui răsunând în sufrageria casei noastre. Poate că el nu știa, dar muzica lui nu era doar muzica acelor filme; era și coloana sonoră a copilăriei noastre. Ennio și-a pus creativitatea, inspirația, heterodoxia în slujba „fabricii de vise”, întipărind aceste sunete în memoria noastră, devenind un clasic — întruchiparea compozitorului intelectual, a muzicianului popular, aproape o vedetă rock.
Din acest gest generos de a crea și de a împărtăși frumusețea se naște universul meu imaginar Morricone. Nu este vorba doar despre a lucra cu muzica lui, cu atât mai puțin despre a o explica — pentru că el a spus deja tot ce era de spus —, ci despre a compune o melodie nouă, care să curgă în paralel cu prezența muzicii sale în viețile noastre. „O noapte cu Morricone” se desfășoară în amurgul unei nopți obișnuite din viața unui creator care — singur și ușor amețit în fața foilor sale — notează și imaginează melodii pentru filme care nu există încă, readucând la viață povești în aerul rarefiat al camerei sale.
Noaptea va fi plină de vizitatori, muzicieni care răspund chemării sale creative pentru a înregistra ideile sale efemere într-un studio improvizat. Și acolo, printre partituri și note muzicale, va apărea un băiat — cel care voia să devină medic, jucătorul pasionat de șah, cel care știa că nu va cânta niciodată la trompetă precum Chet Baker, pentru că destinul îi rezervase un loc mai bun, unul care avea să-l transforme într-un icon pentru totdeauna.
Muzica lui Morricone a dat glas lucrurilor nespuse, celor care rămân în interiorul nostru. A separa muzica sa de filme este o misiune dificilă, aproape sinucigașă, dar poate că astăzi el s-ar bucura să știe că muzica lui poate trăi liberă, emancipată de cinema.
Un omagiu nocturn, unde muzica lui Ennio Morricone devine memorie vie și vis.
Dansatori: Ana Patrícia Alves Tavares, Elias Boersma, Estelle Bovay, Emiliana Campo, Albert Carol Perdiguer, Luigi Civitarese, Leonardo Farina, Matteo Fiorani, Matteo Fogli, Arianna Ganassi, Arianna Kob, Gador Lago Benito, Federica Lamonaca, Giovanni Leone, Gaia Mentoglio, Nolan Millioud
Producție: Fondazione Nazionale della Danza / Aterballetto
Coproducători: Macerata Opera Festival, Fondazione Teatro di Roma, Fondazione I Teatri di Reggio Emilia, Centro Servizi Culturali Santa Chiara Trento, Centro Teatrale Bresciano, Ravenna Festival | Orchestra Giovanile Luigi Cherubini
Turneul Aterballetto/Notte Morricone este organizat de Fundația Art Poduction în cadrul “Întâlnirilor JTI” 2026
Spectacol în limba italiană, cu traducere în limbile română și engleză
