Costum / Sculptură / Corp. Obiectele teatrale ale lui Kantor
Vizionar. Artist total. Revoluționar al teatrului. Cel mai internațional dintre artiștii polonezi și cel mai polonez dintre artiștii internaționali. Tadeusz Kantor (1915—1990), unul dintre cei mai importanți creatori ai secolului al XX-lea, a fost un revoluționar în deplinătatea sensurilor cuvântului. Teatrul Cricot 2, pe care l-a înființat, a depășit permanent cadrul tradițional al scenei. Expoziția din colecția Cricoteka, prezentată la Muzeul Brukenthal din Sibiu, ilustrează fenomenul Tadeusz Kantor prin obiectele sale teatrale — costume, obiecte, sculpturi. Acestea poartă în ele nu numai amprenta spectacolelor, ci și ideea și documentarea procesului de creație.
„Aceste opere nu au apărut din nevoia ocazională și trecătoare a unui anumit spectacol, ci sunt strâns legate de ideile care îmi definesc creația. [...] Dețin suficientă tensiune interioară și sens pentru a fi niște opere de artă autonome.” – Tadeusz Kantor
Punctul de plecare al expoziției este ideea de a privi costumele ca opere de artă autonome, care dețin suficientă tensiune interioară, biografie și materialitate proprii, fiind totodată o prelungire a spațiului, dar și a corpului actorului. Importanța materialității la Kantor este una aparte. Obiectele de pe scenă nu erau doar „resturi” sau „rămășițe”, așa cum le numea adesea chiar artistul, ci și o poveste despre condiția umană, despre trecere și prezență. Obiectele teatrale și costumele deveneau forme sculpturale, la granița dintre corp și spațiu, dintre idee și formă fizică, dintre memorie colectivă și individualitate. Costumele care își pierd forma umană sau care o imită se transformă în opere de artă de sine stătătoare. Sunt corpuri-sculpturi speciale, care merită statutul de sculpturi, fiind în același timp inseparabil legate de corporalitatea actorului. Materia scenică, alcătuită din imagini intense, obiecte metaforice și corpul viu, devenea un teritoriu al experimentului, dar și al reflecției asupra trecerii timpului, memoriei și morții.
Obiectele prezentate în expoziție ilustrează capacitatea extraordinară a artistului de a crea un limbaj teatral propriu: inimitabil, profund înrădăcinat în istoria și experiența poloneze ale secolului al XX-lea. Ele reflectă, de asemenea, sensibilitatea lui Kantor pentru curentele artistice internaționale — dadaism, informel sau constructivism. Reinterpretarea materialității, specifică artistului, face trimitere directă la cultura română prin intermediul a patru costume create de Kantor pentru spectacolul Rinocerii (1961), după piesa lui Eugène Ionesco, regizat de Piotr Pawłowski la Teatrul Stary din Cracovia. Acestor costume colorate și bogate vizual li se alătură alte creații mai personale — de la obiectele inspirate de Witkacy, la costumele din hârtie din cricotage-ul Unde sunt zăpezile de altădată, până la instalații provenite din ultimele spectacole ale lui Kantor, aparținând perioadei Teatrului Morții: Clasa moartă și Astăzi e ziua mea. Din prezentare fac parte și obiecte desprinse de forma tradițională a costumului, precum reconstituirea de autor a formei Goplana din Balladyna sau „Minora”, pe suport metalic.
Expoziția este o invitație la a descoperi istoria teatrului lui Tadeusz Kantor, dar și la a urmări ideile, influențele și fascinațiile din spatele lui. Totodată, este un spațiu de reflecție asupra modului în care artistul construia tensiuni, în care trata materia și forma, precum și asupra felului în care teatrul său s-a transformat în ceva ce există dincolo de timp – o colecție de obiecte artistice, care pulsează până astăzi și continuă să aibă impact. Exact acolo — între imaginația vie și corp — ia naștere teatrul lui Kantor, sinteză vizionară între formă, emoție și spațiu. Un teatru care nu se încheie odată cu coborârea de pe scenă, ci care continuă să trăiască – în materie, în memorie, în imaginația generațiilor următoare.
Locul pe care Muzeul Brukenthal l-a rezervat artistului polonez este unul semnificativ. Vizitatorul trece pe lângă capodoperele lui van Eyck, Veronese, Cranach, Rubens, Lotto, da Messina, Brueghel cel Tânăr, Memling. Ajunge astfel la expoziția „Costum / Sculptură / Corp”. Acest parcurs îl plasează pe pictorul și regizorul polonez în linia maeștrilor picturii, cu care intră în dialog. Obiectele teatrale ale lui Kantor se rup totuși complet de tablourile care le precedă, propunând o experiență senzorială, teatrală, sub forma unei instalații spațiale de mari dimensiuni, realizată din colecția sa.
Nici contextul temporal al deschiderii expoziției la Sibiu nu este unul întâmplător. În perioada 20–29 iunie 2025, în acest oraș săsesc are loc unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru din Europa – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS). Cele zece zile în care sunt prezentate cele mai valoroase producții teatrale și evenimente artistice, concerte, proiecții, performance-uri din întreaga lume amintesc călătoriile trupei Cricot 2, nu doar la festivaluri similare, ci și prin creuzete de limbi și culturi, prin zecile de locuri de pe glob unde au fost jucate spectacolele lui Tadeusz Kantor. Iar printre aceste scene internaționale, pe una – cea românească – actorii săi nu au urcat niciodată în timpul vieții lui Kantor. Revenind la Sibiu cu o expoziție după 16 ani (în 2009 a fost prezentată scenografia spectacolului Nu mă voi mai întoarce aici niciodată), de această dată ea va fi completată de o serie de contexte: proiecții ale unor materiale de arhivă unice și polifonia vocilor teatrologilor polonezi și români, printre care Katarzyna Fazan, Anna Róża Burzyńska, Tomasz Pietrucha, Marta Bryś, Natalia Zarzecka și Octavian Saiu.
Curatori: Justyna Droń, Bogdan Renczyński
Curator al programului însoțitor: Aldona Mikulska România
.jpg?locale=ro)
.jpg?locale=ro)
