---

Criza comunicării din textul ionescian nu este doar un simplu artificiu stilistic, ci un element definitoriu care influențează profund toate componentele spectacolului nostru. Această disoluție a limbajului tradițional produce reverberații puternice atât în atmosfera generală a spectacolului, cât și în stilul de joc al actorilor, în conceptul scenografic și, nu în ultimul rând, în viziunea regizorală.

În „Cântăreața cheală”, cuvintele își pierd treptat sensul, devenind simple sunete sau automatisme verbale, oglindire perfectă a absurdității cotidiene și a unei fracturi de comunicare autentice în societatea contemporană. Actorii adoptă o estetică de joc în care predomină elemente de tehnică clovnească – gesturi mecanice, repetiții absurde, reacții exagerate, dar controlate, toate subliniind golirea de conținut a limbajului și a interacțiunii umane.

Minimalistă sau simbolică, scenografia devine o extensie a acestui univers absurd, accentuând artificialitatea și convențiile vidate de sens. Sistemul în care personajele își petrec viața de zi cu zi, deși absurd și aparent rupt de logică, este coerent în interiorul propriilor reguli. Este un sistem real, adevărat și funcțional, tocmai prin capacitatea sa de a reflecta o lume în plin eșec inconștient. Pe cale de consecință, existența devine o rutină golită de sens. Publicul nu rămâne un simplu observator pasiv. Prin stilul ludic și inconfortabil al spectacolului, el este provocat să devină martor, partener și chiar complice al sistemului.

O incursiune ludică și neliniștitoare în universul absurd al lui Ionesco, unde limbajul se destramă și sensul se pierde.

Distribuția: Octavian Jighirgiu, Emilian Andrei, Petre Sapojnic, Andreea Rusu, Marius Mihăilă, Andreea Stratulă, Leonard Petrași, Otilia Rojniță, Irem Simay Bulut, Emanuel Stempel, Ion Ababei

Producător: Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași

Co-producător: Asociația Artes

România