Parcul sub Arini este unul dintre cele mai vechi parcuri din România, întins pe o suprafaţă de 22 ha, fiind amenajat în perioada 1856-1865, printr-o hotărâre a municipalităţii din acea vreme. Lucrările au fost elaborate şi conduse de inginerul Wolfgang Seifried.

Între anii 1857 şi1858 sunt trasate cele doua alei principale de-a lungul fostului canal al Şcolii de Înot şi al pârâului Seviş. În acelaşi timp, încep acţiunile de plantare cu diverse specii de arbori, dintre care nelipsiţi erau, bineînţeles, arinii. 

În anul 1859 este construit digul, iar un an mai târziu podul peste pârâul Trinbach. În 1865 s-a deschis Restaurantul Sub Arini (astăzi Bolta Rece). 

Din anul 1881 parcul s-a aflat în grija Societăţii pentru Înfrumuseţarea Orasului, care a continuat acţiunile de amenajare şi de plantare a copacilor. Astfel, în anul 1883 se construieşte sera, în 1894 prima fântână arteziană, iar în 1898 pavilionul de muzică folosit de fanfara militară, care dădea spectacole aici în fiecare duminică. Din anul 1904 se introduce iluminatul electric.

În 1927, pe latura sudică a parcului, se dă în folosinţă stadionul municipal, cunoscut la început sub numele de Stadionul de educaţie fizică. În perioada 1977-1981, stadionul este dotat cu tribune de beton pentru 12000 de spectatori, pentru ca, în anul 1982, capacitatea stadionului să ajungă la peste 24000 de locuri. 

În anul 1938 se dezveleşte bustul lui Mihai Eminescu, executat de sculptorul Radu Moga. Din 1979 se trece la asfaltarea principalelor alei, iar în locul vechiului pavilion de muzică este construită o estradă nouă şi este reamenajată fântâna arteziană. În aceeaşi perioadă se amenajează şi terenurile de joacă pentru copii. 

Astăzi parcul adăposteşte 68 de specii vegetale (dintre care cca 30 sunt exotice) şi 95 de specii de păsări sedentare sau migratoare. Alături de arini, tei, castani, platani şi alţi copaci indigeni (unii dintre ei având vârsta de peste 150 de ani) pot fi admirate aici specii din America de Nord (molid înţepător, pin strob, nuc şi arţar american, tsuga, ienupăr de Virginia, Douglas verde) din Extremul Orient (dracilă japoneză, ginkgo biloba) ori bradul de Caucaz.