Costum / Sculptură / Corp. Obiectele de teatru ale lui Kantor
Vizionar. Un artist total. Un revoluționar al teatrului. Cel mai lumesc dintre artiștii polonezi și cel mai polonez dintre artiștii lumii. Tadeusz Kantor (1915-1990), unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului al XX-lea, a fost un revoluționar în toate sensurile cuvântului. Teatrul Cricot 2, pe care l-a fondat, a depășit în mod constant cadrul tradițional al scenei. Expoziția din colecția Cricoteka, prezentată la Muzeul Brukenthal din Sibiu, prezintă fenomenul lui Tadeusz Kantor prin obiectele sale teatrale – costume, obiecte, sculpturi. Ele poartă nu numai urmele spectacolelor, ci și ideea și înregistrarea procesului creativ.
"Aceste lucrări nu au fost create dintr-o nevoie imediată și tranzitorie pentru un anumit spectacol. Dar sunt strâns legate de ideile care îmi definesc munca. […] Au suficientă tensiune internă și semnificație independentă pentru a fi opere de artă autonome." – Tadeusz Kantor
Punctul de plecare al expoziției este de a privi costumele ca pe niște opere de artă autonome, având o tensiune suficientă, propria lor biografie și materialitate, fiind în același timp o extensie a spațiului și a corpului actorului. Importanța materialității în munca lui Kantor este specială. Obiectele de pe scenă nu sunt doar "resturi" sau "bucăți", așa cum spunea el însuși, ci și o poveste despre condiția umană, efemeritate și prezență. Obiectele și costumele teatrale au devenit forme sculpturale, echilibrându-se la granița dintre corp și spațiu, dintre idee și fizicitate, între memoria colectivă și individualitate. Costumele care își pierd forma umană sau o imită sunt transformate în lucrări cu drepturi depline. Acestea sunt sculpturi-corp specifice care merită statutul de sculpturi, fiind în același timp indisolubil legate de corporalitatea actorului. Materia scenică, compusă din imagini intense, obiecte metaforice și un corp viu, a devenit un câmp de experimentare, dar și de reflecție asupra efemerității, memoriei și morții.
Obiectele prezentate la expoziție ilustrează capacitatea unică a artistului de a-și crea propriul limbaj teatral: inimitabil, adânc înrădăcinat în istoria și experiența poloneză a secolului al XX-lea. Ele arată, de asemenea, sensibilitatea lui Kantor față de tendințele artistice mondiale – dadaism, informel și constructivism. Revizuirea particulară a materialității de către artist se referă direct și la cultura românească prin cele patru costume concepute de Kantor pentru piesa "Rinocer" (1961), bazată pe piesa lui Eugène Ionesco în regia lui Piotr Pawłowski la Teatrul Stary din Cracovia. Aceste costume multicolore, bogate din punct de vedere artistic, sunt însoțite de alte realizări mai personale – de la obiecte inspirate de Witkacy, la costume de hârtie din crioctajul "Unde sunt zăpezile de altădată", până la instalații din ultimele spectacole ale lui Kantor din perioada Teatrului Morții: "The Dead Class" și "Today Is My Birthday". Prezentarea include obiecte care se rup de forma tradițională a costumului – reconstrucția originală a lui Goplana din "Balladyna" sau "Minor" pe o ramă.
Expoziția este o invitație de a descoperi istoria teatrului lui Tadeusz Kantor, precum și de a urmări ideile, influențele și fascinațiile din spatele acestuia. Expoziția este, de asemenea, un spațiu de reflecție asupra modului în care artistul a construit tensiuni, cum a tratat materia și forma și cum teatrul său s-a transformat în ceva care există dincolo de timp – ca o colecție de obiecte artistice care încă pulsează și continuă să aibă un impact. Acolo – între imaginația vie și corp – se naște teatrul lui Kantor: o sinteză vizionară de formă, emoție și spațiu. Teatru care nu se termină când părăsești scena, ci durează – în materie, în memorie, în imaginația generațiilor următoare.
Locul pe care Muzeul Brukenthal l-a atribuit artistului polonez este semnificativ. Privitorul trece pe lângă capodopere ale lui van Eyck, Veronese, Cranach, Rubens, Lotto, da Messina, Brueghel cel Tânăr, Memling. Așa ajunge la expoziția "Costum / Sculptură / Corp". Această cale îl pune pe pictorul și regizorul polonez în aceeași linie cu maeștrii picturii și intră într-un dialog cu ei. Obiectele teatrale ale lui Kantor, totuși, s-au separat complet de picturile sale anterioare, oferind o experiență senzuală, teatrală sub forma unei instalații spațiale de format mare a colecției.
În cele din urmă, contextul de timp al vernisajului expoziției de la Sibiu nu este întâmplător. În perioada 20-29 iunie 2025, în acest oraș săsesc are loc unul dintre cele mai mari festivaluri de teatru europene, Festivalul Internațional de Teatru (FITS). Zece zile, timp în care sunt prezentate cele mai valoroase producții teatrale și evenimente artistice din întreaga lume evocă călătoria trupei Cricot 2 nu doar prin festivaluri similare, ci în general prin creuzeturile de limbi și culturi, zeci de locuri de pe glob unde au avut loc spectacolele lui Tadeusz Kantor. Iar printre aceste scene mondiale, actorii lui Kantor nu au stat pe o singură scenă – cea românească – în timpul vieții lui Kantor. Revenind la Sibiu cu expoziția după 16 ani (în 2009 a fost prezentată scenografia piesei "Nu mă voi întoarce niciodată"), de data aceasta va fi înconjurată de contexte – o proiecție de materiale de arhivă inedite și o polifonie de cercetători de teatru polonezi și români, m.in. Katarzyna Fazan, Anna Róża Burzyńska, Marta Bryś, Tomasz Pietrucha și Octavian Saiu.
.jpg?locale=ro)
.jpg?locale=ro)
