Traducere în germană: Claus Bremer, Hans Rudolf Stauffacher
Regia: Claus Peymann
Concept de scenă și lumini: Achim Freyer Scenografie: Moritz Nitsche Costume: Margit Koppendorfer Muzica: Franz Wittenbrink Dramaturgia: Jutta Ferbers Lumini: Ulrich Eh
Distribuție: Bernhard Schir - Regele, Lore Stefanek - Marguerite, prima Regină, Maria Köstlinger - Marie, a doua Regină, Johannes Krisch - doctorul, Johanna Mahaffy - Juliette, menajera Regelui ,Marcus Bluhm - ofițer
Bérenger e rege, dar unul fără pământ, fără supuși, fără putere. E un rege al decăderii: palatul se prăbușește, molime amenință regatul, distrugerea se răspândește, vremurile și-au ieșit din matcă, iar regele e neputincios, lipsit de putere. Acesta se agață de trecut, de puterea sa, dar la sfârșitul spectacolului va trebui să moară, iar regatul său se va nărui…
Un guard anunță momentele decăderii. Prima soție a regelui, Marguerite, îi remarcă declinul cu vorbe înțepătoare, aceasta întruchipând soarta deznădăjduită. Însă Marie, cea de-a doua soție, îl iubește și-l admiră, ea având chipul speranței. Timp de o oră și jumătate, suntem martori la toate momentele morții lui Bérenger – de la decăderea trupească până la trecerea desăvârșită în neant, simbolizată printr-un ritual de dezgolire. Spectacol prezentat în limba germană, cu traducere în limbile română și engleză
